vineri, 22 februarie 2008

Bad, bad, bad mood

Sper sa fie de la raceala. Nu stiu cum se intampla, probabil dupa modelul oamenilor inteligenti care racesc vara, dar cum da un pic de caldura afara, cum ma apuca. Si problema mea e ca tine sapte zile, cu sau fara medicamente. Asta nu inseamna insa ca renunt la Maxigrip sau picaturile de nas. Numai ca iar vine weekendul, iar o sa fiu cu dosul in sus. Deh... mai am un motiv... muncesc duminica. Motiv de bucurie, ce credeati?

joi, 21 februarie 2008

Juno si surpriza


Oare cum ar reactiona parintii unei pustoaice din Romania, de vreo 16 ani, atunci cand fata le spune ca e insarcinata? Isterie maxima, pariu? Ei bine, Juno este un film preferat de publicul american pentru Oscarul de anul aceasta. Este reconfortant si amuzant, usor cinic si induiosator totodata. Ei bine, parintii respectivi, in film, reactioneaza bestial. Tatal zice ceva de genul "sunt alaturi de tine, orice ai decide", iar mama vitrega, departe de a fi o scorpie, face deja calcule legate de vitamine si locul nasterii. Juno, pustoaica in discutie, decide, suprinzator, sa tina copilul si sa-l dea unei familii care nu poate avea bebelusi. Ca pana la final se mai schimba lucrurile, asta e partea a doua. Dar "Juno" este un film de vazut cand esti deprimat. Poate ca nu merita Oscarul, fiind usor naiv si cam nerealist, dar ... merita vazut. Din filmele de Oscar ce le-am vazut pana acum, adica No country for old men si Michael Clayton... n-as da premiul cel mare. Revin dupa ce diger Atonement si There Will Be Blood.

miercuri, 20 februarie 2008

Stalpul de interes national


De dimineata Antena 3 transmite in draci stand-up-uri si directuri si tot tacamul de la Stadionul National Lia Manoliu, pentru unicul motiv ca se mai darama un stalp... Nashpa e sa n-ai subiecte...

luni, 18 februarie 2008

Au dormit marile puteri

Ceea ce s-a intamplat acolo nu are nici o legatura cu Transilvania. Si nu, nu-i tin partea lui Marko Bela. In plus, marea greseala a UE s-a vazut abia luni, cand ministrii de Externe s-au reunit la Bruxelles, pentru stabili o pozitie comuna in privinta proclamarii independentei. Ce a facut Occidentul pana acum? Kosovo a avut alegeri, Kosovo striga ca vrea independenta de ani buni, Serbia zice ca nu, tot de ani buni. Pana si Germania, care a fost primul stat european care a recunoscut Croatia, a dat inapoi luni. Initial madam Merkel a zis ca recunoaste si saluta, apoi s-a razgandit, afirmand ca "situatia trebuie analizata". Pana la urma ce se va intampla? Cred ca UE va ajunge la un consens legat de multumirea statelor care zic DA si a statelor care zic NU. Singura solutie ar fi sa recunoasca noul stat, dar sa scoata in evidenta faptul ca este o situatie unica si singulara. Astfel incat statele care se opun - printre care si Romania - sa stea linistite si sa nu mai tremure la auzul cuvantului "precedent". In plus, kosovarii sunt saraci. Mafia e in toi, si au si ei bogatii lor, cu vile si piscine, dar statul unitar nu are puterea economica necesara pentru a rezista intr-o Europa brazdata de razboaie comerciale. Deci Kosovo are nevoie de Europa. Europa a inchis ochii la anunturile de independenta, asa ca ... ar cam accepta Kosovo. In plus, Marele Sam a incurajat pe toate partile independenta, nota de plata fiind aruncata, discret, in curtea UE. Unde vom ajunge? In nici un caz la reactivarea butoiului cu pulbere din Balcani. Iar Rusia, cu vociferarile sale, sigur mai obtine ceva banuti sau avantaje.

Normal ca stau cu ochii pe concurenta:))

sâmbătă, 16 februarie 2008

Furtuna in 2 Mai

Fascinant...

joi, 14 februarie 2008

Cum vad eu dragostea?

Doi batranei, tinandu-se de mana, plimbandu-se prin parc. Cum o vad altii? Cititi AICI.

miercuri, 13 februarie 2008

Intrebari existentiale:

- De ce pilotii kamikaze purtau casca de protectie?
- Cum ajung sa fie puse panourile cu inscriptia “INTERZIS A CALCA IARBA” in mijlocul peluzei?
- Atunci cand omul a descoperit ca vaca da lapte, ce cauta el de fapt in acel moment?
- Daca un cuvant este scris gresit intr-un dictionar, cum ne dam seama?
- De ce desteptul ala de Noe nu a strivit cei doi tantari?
- Oare lucratorii de la fabrica de ceaiuri Lipton au pauza de cafea?
- De ce oile nu intra la apa cand ploua si lina da?
- De ce magazinele deschise 24 de ore din 24 au incuietori?
- De ce poate sosi acasa o pizza comandata, mai repede decat ambulanta?
- De ce lumea comanda un cheesburger dublu, o portie mare de cartofi prajiti si o cola light?
- De ce putem gasi un loc de parcare rezervat pentru handicapati in
- De ce putem gasi un loc de parcare rezervat pentru handicapati in fata patinoarelor?
- De ce sucul de lamaie este facut din arome artificiale si detergentii de vase se fac cu lamai adevarate?
- De ce pentru a inchide programul Windows, trebuie apasat mai intai pe “START”?
- De ce se sterilizeaza acul serigii inainte de eutanasie?
- De ce daca zborul avioanelor este din ce in ce mai sigur, aeroportul se numeste “terminal”
- De ce apasam mai puternic pe tastatura telecomenzii atunci cand bateriile sunt pe sfarsite?
- De ce se spala prosoapele, daca e de presupus ca atunci cand ne stergem ar trebui sa fim curati?

marți, 12 februarie 2008

Am primit-o pe mail. Cam lacrimogena, dar are ceva... nu stiu ce....

Acum douazeci de ani lucram ca si taximetrist ca sa ma intretin.
Intr-o noapte cand am ajuns la o comanda, la 2:30 AM , cladirea era acoperita in intuneric, doar cu exceptia unei singure lumini la o fereastra de la parter...
In asemenea circumstante, multi taximetristi ar claxona o data sau de doua ori, ar astepta un minut si apoi ar pleca. Dar am vazut prea multi oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport.

Daca nu mi se parea un pericol, intotdeauna mergeam la usa .
Deci am mers si-am batut la usa. " Doar un minut"
raspunse o voce firava, a unei persoane mai in varsta.
Auzeam ceva fiind tras de-a lungul pardoselii.

Dupa o pauza lunga, usa s-a deschis. O femeie mica de statura, in jur de vreo 80 de ani statea in fata mea. Purta o rochie colorata si o palarie mare cu un material de catifea prins pe ea, ca si o femeie dintr-un film din anii '40.
Langa ea era o valiza mica de nailon. Apartamentul arata ca si cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearsafuri.
Nu gaseai nici un ceas pe pereti, nici bibelori sau alte lucruri pe rafturi.

Intr-un colt era un panou plin cu poze peste care era pus un suport de sticla.
"Ati putea sa imi duceti bagajul pana la masina?"zise ea.
Am dus valiza la masina si apoi m-am intors sa sa o ajut pe femeie. Ea m-a luat de brat si am mers incet spre masina. A continuat sa-mi multumeasca pentru amabilitatea mea.

"Nu e mare lucru" I-am zis eu. " Doar incerc sa-mi tratez pasagerii in felul in care as vrea ca mama mea sa fie tratata" "Oh, sunteti un baiat asa de bun!" zise ea.
Cand am intrat in masina, mi-a dat o adresa, si apoi m-a intrebat: " Ai putea sa conduci prin centrul orasului?" "Nu este calea cea mai scurta" am raspuns eu rapid.
" Oh, nu conteza" spuse ea. "Nu ma grabesc. Eu acum merg spre azil...".

M-am uitat in oglinda retrovizoare. Ochii ei erau
scanteitori... "Nu mi-a mai ramas nimeni din familie..." a continuat
ea."Doctorul spune ca nu mai am mult timp..." In tacere am cautat ceasul de taxare si l-am oprit. "Pe ce ruta ati vrea sa merg?" am intrebat. Pentru urmatoarele doua ore am condus prin oras.

Mi-a aratat cladirea unde odata ea lucrase ca si operator pe lift.
Am condus prin cartierul unde ea si sotul ei au locuit cand erau proaspat casatoriti. M-a dus in fata unui magazin cu mobila care odata fusese o sala de bal unde obisnuia sa mearga la dans pe vremea cand era fata. Cateodata ma ruga sa opresc in fata unor cladiri sau colturi de strada si sa stau cu ea acolo in intuneric, contempland in tacere.

Cum prima aluzie de soare sa aratat pe orizont, mi-a spus dintr-odata: "Sunt obosita... Hai sa mergem." Am condus in tacere spre adresa pe care mi-o daduse.
Era o cladire ieftina, ca si o casa mica , cu un drum de parcare care trecea pe sub o portita. Doi oameni au venit spre taxi cum am si ajuns acolo. Erau atenti si concentrati aspura fiecarei miscari pe care o facea femeia. Am deschis portbagajul si am dus micuta valiza pana la usa.

Femeia fusese deja asezata intr-un scaun cu rotile.
"Cat va datorez?" a intrebat ea, in timp ce-si cauta portmoneul.
"Nimic" am zis eu.
"Dar trebuie si tu sa te intretii."
"Nu va faceti griji...sunt si alti pasageri" am raspuns eu. Aproape fara sa ma gandesc m-am aplecat si i-am dat o imbratisare. Ea m-a strans cu putere..
"Ai facut unei femei in varsta un mic moment de bucurie" spuse ea. "Multumesc."
I-am strans mana si apoi am plecat in lumina diminetii.

In spatele meu, o usa se inchisese... Era ca si sunetul de incheiere a unei vieti...
Nu am mai luat alti pasageri in tura aceea de lucru. Am condus pierdut in ganduri... Pentru restul zile de-abia puteam vorbi. Ce ar fi fost daca femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist manios sau unul care ar fi fost nerabdator sa-si termine tura?...

Ce-ar fi fost daca as fi refuzat sa iau comanda, sau doar sa claxonez o data si apoi sa plec?.. Uitandu-ma in urma nu cred ca am facut ceva mai important in intreaga mea viata. Suntem conditionati sa credem ca vietile noastre se invart in jurul unor momente marete. Dar adesea aceste momente marete ne iau prin surprindere- frumos impachetate in ceea ce altii ar considera ceva putin, ceva neinsemnat.

OAMENII S-AR PUTEA SA NU-SI AMINTEASCA EXACT CEEA CE AI FACUT SAU CEEA
CE AI SPUS, DAR INTOTDEAUNA ISI VOR AMINTI CUM I-AI FACUT SA SE SIMTA!!!

Viata aceasta s-ar putea sa nu fie petrecerea pe care o speram, dar cat timp suntem aici putem de asemenea sa dansam. In fiecare dimineata cand imi deschid ochii, imi spun:"Ziua de azi este o zi speciala!" Amintiti-va asta, prietenii mei: nu ne mai putem intoarce niciodata inapoi, acesta e singurul Show pe care il jucam.
Trateaza oamenii in felul in care ai vrea TU sa fii tratat !!!!!!!!!!

sâmbătă, 9 februarie 2008

Surpriza la Justitie

Tariceanu are la dispozitie doua variante, pentru a-si numi pe cineva la Justitie. Remanierea guvernului, care ar trebui sa treaca prin Parlament, sau renuntarea la Norica Nicolai. Si daca decizia CC, care i-a dat dreptate lui Basescu, subliniind ca urmatorul propus pentru Justitie nu mai poate fi refuzat, este, de fapt, in avantajul lui Tariceanu? La inceput, el n-a vrut-o pe Norica, i-a fost impusa de aripa dura din PNL. Si daca premierul vine cu un candidat surpriza pentru Justitie? Unul cu ceva tinichele de coada, tare drag lui Tariceanu? Numele lui Dinu Patriciu va spune ceva? Ar fi o lovitura de maestru cu tinta Cotroceni, iar Basescu n-ar avea decat varianta plecarii capului.

Cimitirul elefantilor

Curtea Constitutionala nu e o inventie romaneasca. Si Franta are, de exemplu, un Consiliu Constitutional. In alte tari, insa, ajung intr-o astfel de pozitie magistrati de mare clasa, cu un prestigiu nestirbit, care, dupa o cariera juridica stralucitoare, fara pata si, de buna seama, apolitica, sunt recompensati cu un loc binemeritat in "sfatul inteleptilor".

La noi insa, pana la declansarea razboiului general, Curtea Constitutionala era considerata un fel de cimitir al elefantilor, unde oameni de partid, deveniti usor inutili, erau trimisi sa dormiteze onorabil pe bani multi. Numirea la CCR era, cu unele exceptii, tot o recompensa, dar nu pentru merite profesionale exceptionale, ci pentru servicii deosebite, si nu intotdeauna curate, aduse partidului.

La noi, Curtea Constitutionala a ajuns sa reorganizeze Romania, pe criterii politico-juridice. Verdictele sale sunt din prima instanta definitive, irevocabile si de generala aplicabilitate, ceea ce reprezinta o exceptie de la principiile justitiei romanesti.

joi, 7 februarie 2008

Stirile "hot" de acum 80 de zile


Bug la Hotnews... ce inseamna sa stai cu ochii pe concurenta. La Stirile calde de azi, ultima stire era de acum ....82 de zile. Bineinteles ca totul a fost remediat in cateva minute.

marți, 5 februarie 2008

Plasma mall-ului din Vitan


Oricat m-am uitat prin fata, prin spate, prin stanga si prin dreapta, tot nu am vazut plasma. Si da, aveam ochelarii pe nas. Ma intreb numai ce-a fost in capul celui care a lipit biletul. Ca hartia tine loc de televizor sau ca n-ar trebui lumea sa se intrebe la ce folosesc firele alea ce atarna inestetic intr-un loc de fitze?

luni, 4 februarie 2008

Romania, inexistenta la Venetia


Cand s-a zis ca Romania va fi reprezentata la Carnavalul de la Venetia m-am gandit ca e un lucru bun, ca poate mai uita italienii de Mailat si alte crime comise de romani, ca am putea sa aratam lumii si o alta fatza a noastra. Numai ca, dezamagire pe toata linia. Pe langa faptul ca in weekend a plouat la Venetia, iar ceea ce urma sa fie un spectacol de culori a devenit un spectacol de culori acoperite de noroi, Romania a trecut neobservata.
Am un coleg acolo, a trimis poze si a povestit ca Romania si-a trimis artistii in Venetia, dar nu i-a promovat suficient.

La 15 minute pe jos de marea agitatie din Piata San Marco e si mai liniste. Saxofonistul Nicolae Simion performa, sambata, de aproape doua ore si si-ar fi dorit un public mai consistent. Crede ca organizatorii trebuiau sa faca mai multa publicitate, sau sa aduca pavilonul romanesc mai aprope de inima carnavalului.