Jurnal de corona (11)

Suntem specia adaptabila la orice. Noi, oamenii. Am dovedit, de-a lungul timpului, ca putem obtine orice, prin orice mijloc, calcand in picioare tot ce se poate pentru a ne atinge scopul. Am am fost pedepsiti si trimisi sa stam inchisi in casa, pentru a ne gandi la ce am facut. Precum un copil razgaiat, multi dintre noi am vrut doar afara, la joaca, gandindu-ne ca am fost cumva nedreptatiti. Asteptam ca usa sa se deschida si sa dam buzna afara, fara sa ne gandim la consecinte.

Planeta draga, eu iti cer iertare. Am distrus popoare, habitate, ape, continente intregi, specii de animale, pentru a fi mai puternici. Pentru a avea. Te-am dezamagit, ne-ai oferit un camin, hrana, locuri in care sa ne relaxam, sa evoluam, iar noi ti-am adus pe cap drujbe, poluare, exterminare. Ti-am taiat copacii ca sa ne facem dulapuri pentru haine.

Suntem specia care a inventat medicina, care a descoperit focul, lumina si iubirea. Nu am pus pret pe ele. Ne-am legat la ochi. Ne-am pieptanat in timp ce planeta ardea. Acum platim pretul. Problema este ca-l platim la gramada, si cei care merita si cei care nu.

Jurnal de corona (10)

La o luna de cand am facut prima cerere pentru telemunca, din cauza problemelor mele de sanatate, la 23 aprilie mi-a fost aprobata, pana la ridicarea starii de urgenta. In aceeasi zi a iesit si presedintele, lasand sa se inteleaga ca starea de urgenta valabila pana la 15 mai nu va fi prelungita, dar mare parte din restrictii va ramane. Cu alte cuvinte, tzeapa. Teoretic, din 15 mai voi fi obligata sa merg la munca, in conditiile in care cladirea se va umple de oameni, potential asimptomatici mergand pe culoarele lungi si fara nicio aerisire si folosind aceleasi grupuri sanitare jegoase. Am incercat sa-i explic sefei mele ca nu este bine sa se imbolnaveasca nimeni, dar raspunsul a fost ceva de genul "lasa ca mai slabim daca ne imbolnavim". M-a cam lasat fara replica.

Jurnal de corona (9)

Sa presupunem ca ma infectez - v-am zis ca m-am facut verde la par? e oribil:)))))) - si imi creste temperatura brusc. Cum pot sa conving un medic ca temperatura mea in mod normal e 35, deci la un 37-38 as avea temperatura mare? Am intrebat un amic medica ce inseamna daca am temperatura asa de mica si mi-a zis "esti aproape vie". Avand in vedere ca e prima data cand posed un termometru in casa, in afara de copilarie, cand avea maicamea, chiar am avut un mic soc. Ca sa nu mai vorbim ca mi-am cumparat pulsoximetru si am o medie de 95 saturatia de oxigen in sange. Normal este intre 91 si 100, dar ... de ce 95? Oricum e prima oara in viata mea cand m-am disciplinat sa ma monitorizez. Temperatura, tensiunea, oxigenul din sange si glicemia in ficare zi.

Jurnal de corona (8)

Am terminat o tura de o saptamana la munca, sper sa fiu ok, Colac peste pupaza, mi s-a umflat o masea si noroc ca am gasit antibiotic fara reteta la o farmacie non-stop de pe Mihalache, ca altfel nu stiu ce ma faceam. Cabinete stomatologice de urgenta sunt in spitale si nu ma duc acolo nici sa mor:)))) Si m-am tuns. Nu mai suportam sa-mi intre fire de par in ochi sau sa ma gadile pe fata si sa nu pot sa le dau la o parte sau sa ma scarpin. Si ma bucur ca am terminat dulapiorul, o sa ma apuc de noptiera.

Jurnal de corona (7)

Frica de moarte.

Este principala slabiciune a fiintei umane. Si tocmai de aceea fiinta umana este atat de usor de manipulat, de mintit, de dusa de capastru si de convins, atunci cand butonul principal care se apasa, din nou si din nou si din nou, prin toate mijloacele, este obsesia asta a mortii ca amenintare. Nu vrem sa murim prea repede. Sau, daca se poate, am vrea sa nu murim deloc.

Jurnal de corona (6)

Sunt siderata! Cum e posibil ca tu, redactor la o agentie de presa, jurnalist, om cu cap si facultate, teoretic, sa nu stii cum se transmite acest virus? Sa nu stii ca acea distanta de doi metri nu este necesara numai in cazul in care vreun potential infectat stranuta sau tuseste spre tine. Este vorba SI despre difuzia acelor stropi fini de saliva atunci cand cineva vorbeste cu tine. Sunt atatea imagini care scot in eviden

ta aceste lucruri. Azi noapte, la agentie, in timp ce ma spalam pe maini, vine o fata creata si blonda care arata de parca ar fi fost trezita din somn, cu o butelcuta de sapun intr-o mana, care dadea sa intre la buda. Atat de tare m-a speriat, ca stiam ca sunt singura in zona aia si imi dezinfectez toaleta in fiecare seara cand ajung la munca, incat am pus mana pe butelcuta mea de clor si am indreptat-o catre ea.

Ne-a busit rasul pe amandoua, dar pastra distanta deocamdata. La un moment dat zice "sa pastram distanta` si in timp ce zice asta, trece spre wc-uri la maxim 10 centimetri de mine. Fara masca, fara manusi, vorbind cu capul spre mine. Am fost atat de socata incat mi-am pus manusile, am luat butelcuta mea de clor si telefonul si am fugit in birou.Am intrebat-o la ce redactie lucreaza, si mi-a zis "la externe, tu?" "la monitorizare".  Fuck! Acum va trebuie sa-mi dezinfectez toaleta de fiecare data cand merg. Si sa nu uit sa-mi pun masca. Sa sper ca niciuna dintre alea 600 de particule de saliva nu a ajuns la mine in nas/ochi/gura?  Ah! Si aseara, acel recipient pentru dezinfectant a ramas pe masa din hol, pentru prima data de cand a inceput nebunia. Pentru ca era gol.

Jurnal de corona (5)

Dupa toate discutiile de saptamana trecuta, cu sefa mea, in care o rugam sa ma lase sa lucrez de acasa pentru ca medicul mi-a spus ca daca ma imbolnavesc, mor, azi noapte am gasit un plic pe birou, pe care scria "pentru Madalina", in care era o carpa roz si doua perechi de manusi din latex. Asta este protectia oferita de angajatorul meu. :) Azi noapte am muncit din nou peste opt ore fara pauza. Daca mai aud pe cineva ca "aia de la stat iau lefuri mari si nu fac nimic" il strang de gat in gand. Acel lucru e valabil doar pentru sefi.

Jurnal de corona (4)

Azi am avut palpitatii, dupa ce am primit raspunsul sefei mele. Dupa doua scrisori medicale (medicul meu de familie si medicina muncii, Gral Medical) in care ii este recomandat sa ma lase sa lucrez de acasa. Imi scrie ca nu ma va lasa sa lucrez de acasa, pentru ca atributiile din fisa postului meu nu permit, din punct de vedere tehnic, telemunca. Asta in conditiile in care am din 2018 aprobata o cerere de telemunca, 10 zile pe luna, in conditiile in care atributiile din fisa postului "permit" acest lucru. Si imi mai scrie ca ai mei colegi pastreaza o "distanta rezonabila" fata de mine, in conditiile in care  i-am povestit despre episodul in care unul dintre colegi a deschis brusc usa sa ma sperie, atunci cand treceam la jumatate de metru de usa lui. Stiam ca nu va crede si am rugat-o sa se uite pe imaginile video, pentru ca acel culoar este supravegheat. Solutia ar fi atat de simpla daca ar vrea... nici macar nu presupune detasarea in alta redactie, doar atribuirea altor sarcini. Munca mea o poate face unul dintre colegii de la etaj, care iti termina treaba mult mai devreme decat noi. Sper sa trec cu bine peste asta.

PS Am vorti cu o prietena din Suceava. Verii ei sunt medici in spital, la ATI, se intreba care va muri primul. Vara-sa, medic si ea, e intubata de o zi. Matusi-sa a murit luni, a ingropat-o marti doar ea, cu popa si groparii, sotul ei e actor, teatrul l-a bagat in somaj, nu mai au bani. Nici nu ma pot gandi ce-i in sufletul ei. Imi povestea ca azi a plans toata ziua si ca isi doreste sa dea timpul inapoi pana asta vara, cand eram in Micul Golf din 2 Mai si beam bere impreuna. Dupa ce am vorbit cu Diana mi-am dat seama ca nu am dreptul sa ma plang.

Jurnal de corona (3)

Azi mi-as dori sa plec in Portugalia cu Bria Talbot. dar probabil va ramane la stadiul de vis, avand in vedere ca indiferent ce s-ar intampla, nu pot pleca nicaieri mai mult de o saptamana. Pentru ca asa lucrez. O saptamana de noapte, o saptamana libera, saptamana incepand duminica noapte si terminandu-se vineri noapte. Fara concedii reale, doar pe hartie.

Cum te-ai simti sa-ti zica un coleg de munca "Ce-i Madalina, mai vrei sa traiesti mult?". Sau sa se gandeasca ca e o gluma buna sa deschida brusc usa si sa te sperie cand tu treci la mai putin de un metru de usa lui? Cum te-ai simti cand iti zice medicul `ai diabet si hipertensiune, daca te imbolnavesti, e putin probabil sa faci o forma usoara de coronavirus, probabil vei muri`? Sau sefa ta, in momentul in care ii spui `am diabet si hipertensiune arteriala, doua dintre cele mai grave comorbiditati in combinatie cu COVID 19, te rog fa cumva sa lucrez de acasa, ca sunt o gramada care lucreaza acasa zilele astea` sa-mi raspunda `nu se poate, si eu am bronsita`. Cum te-ai simti daca medicul de familie si medicul de medicina muncii ii trimit scrisori ca sunt o categorie vulnerabila si ca recomanda lucru de acasa si sefa ta nici macar sa nu raspunda, la 48 de ore de la trimiterea scrisorilor medicale? Nu stiu, oare unii oameni si-au pierdut umanitatea, empatia? Pentru ca ar fi atat de simplu sa reorganizeze putin redactia si sa pot face ceva de acasa, stiri online, pentru site, rapoarte, solutii sunt, numai sa vrei. Mi-e teama ca stau inchisa in casa degeaba, va veni duminica cand voi respira acelasi aer cu oameni tineri, posibil asimptomatici. Si nu am ce sa fac. Ufffffffff, vorba unui prieten: Viata e frumos, dar greu. Si cand mai vad stiri cu ce e prin spitale....