Se poarta relatiile relaxate...

.... adica fiecare cu aia a ma'sii. Fara complicatii, fara "cine duce gunoiul azi" sau "acum mor pe loc daca nu ma iei in brate". Ceva de genul "suntem oameni maturi, ce naiba, oricum nicio relatie nu dureaza la nesfarsit, ce rost are sa complicam lucrurile simple? Ne vedem cand ne vedem, ne-o tragem cand ne-o tragem, daca e sa iesim pe undeva o facem, dar de ce sa ne amestecam chilotii"? Pentru mine, o iubire are nevoie de risc, de provocari, de toate lucrurile alea care-ti pun creierii pe moate si te fac sa gandesti "ce naiba are?" sau "ce sa fac sa iesim din monotonia asta cu dusul gunoiului?". O relatie fara riscuri este ca si cum ai da o ciocolata prin razatoare si ai manca-o cate putin, fara sa-i simti nici gustul ca lumea si fara sa tii dieta pe care ti-ai propus-o. O porcarie... Nicio relatie nu e relatie pana cand nu locuiesti cu el/ea. Pana cand nu il/vezi dimineata, morocanos, sau obosit si incercanat dupa o zi agitata. "Timpul distruge romantismul" - pe naiba... nu timpul il distruge, ci monotonia si indiferenta. Cand incetezi in a-i mai acorda atentie celui de langa tine, poti sa-ti iei adio de la relatie. Si pana la urma e decizia ta asta...