Duminica a fost Ziua portilor deschise la Palatul Cotroceni, la un an de la referendumul pentru suspendarea lui Traian Basescu. Si cum Dalia a avut ideea minunata de a-l vedea in prag de noapte, am purces spre. Dupa cozile interminabile din timpul zilei, Marele Presedinte a decis sa prelungeasca programul vizitarii palatului pana la ora 00.00.
Motiv pentru care toata lumea - adica angajatii - era nervoasa. "Doamnele" care ii ghidau pe vizitatori prin camere rosteau "Domnul presedinte" la fiecare fraza, dupa modelul "Aici, domnul presedinte primeste oaspetii straini", si daca intrebai, Doamne fere din ce an e facut un scrin superb din lemn, ti-o tranteau: "Nu avem timp de explicatii, va rugam sa inaintati pentru ca urmeaza un alt grup".
Pe langa faptul ca ma indoiesc ca stiau istoria obiectelor din muzeu, ma intreb daca le-a dat cineva ordin sa rosteasca cu evlavie "Domnul presedinte"... Era intonatia aia pe care soimii patriei o aveau in fata lui Ceausescu atunci cand ziceau poezii, de 23 Augut. Una peste alta a fost o experienta interesanta, palatul este superb, gradinile la fel, nici nu zici ca esti in buricul Bucurestiului.
Bineinteles ca pe alocuri mai erau pereti murdari sau hartii lipite grobian, bineinteles ca romanasii nostri au aruncat cu hartii pe jos, cu mucuri de tigara in iarba proaspat tunsa. Dar pana la urma, nu poate fi totul perfect.
Un comentariu:
bey, nu se mai zice cotroceni, odata ce zeus locuieshte acolo, ie olimp, da???
Trimiteți un comentariu