Cam tarziu m-am trezit, ca a inceput nebunia de vreo luna deja, dar ma scot cu "mai bine mai tarziu decat niciodata". Si nu m-am apucat sa scriu pe blog pentru cineva anume, ci doar pentru mine. Sau pentru prietenii care vor citi daca mor. Vorbeam cu o prietena care lucreaza in TVR si ziceam ca "cine va iesi intreg la cap din perioada asta inseamna ca are un psihic beton". Multi dintre noi suntem speriati, care pentru ca suntem singuri pe lume (akka eu), care ca au responsabilitati si se gandesc ca sunt asimptomatici si ii imbolnavesc pe cei batrani si vulnerabili. Or mai fi motive de sperietura, dar nu asta e scopul, nu? Scopul e sa ramanem intregi la minte. O sa incep prin a povesti cum mi-am reorganizat viata, casa si obiceiurile. Cand nu sunt obligata sa ma duc in redactie, ma trezesc, bag un ho'oponopono (chiar face bine la echilibru, parol) imi beau cafeaua si apoi intru in atelier si ma apuc sa fac masti. Zuzamuza Atelier facea haine pana nu demult. Si pentru ca pentru Femei la Matasari, festivalul care mi-e cel mai drag, am luat tone de materiale din bumbac colorat care urma sa fie transformat in fuste colorate si simpatice, am inceput sa fac masti din el. Cu Izabela Mandoiu si cu Ana de la Colorana, am facut o pagina de Facebook unde postam mastile pe care reusim sa le facem. In paralel, facem masti din tifon pe care le dam politistilor, jandarmilor, oamenilor care nu au si ne ies in cale. Nu prea apucam sa facem stoc, cred ca mai multe le dam decat le vindem. Dar macar avem sentimentul ca facem ceva si nu stam toata ziua pe Facebook sa ne lamentam, iar mastile alea te impiedica sa pui mana la nas/gura cand nu esti spalat pe maini, nu te apara de niciun corona. Deci imi petrec timpul in atelier, pe muzica de Mozart sau Metallica, depinde de chef. Intru cu manusi, ma dezbrac si descalt la intrare, arunc manusile, ma spal pe maini bine-bine, sterg cu dezinfectant pentru ustensile chirurgicale clante, intrerupatoare, wc-ul, chiuveta, lucrurile pe care pun mana des. Lucrez, cand plec imi pun manusi, ma incalt, ma imbrac si ma duc acasa. (casa si atelierul sunt in aceeasi curte, usile de acces sunt despartite de 8 metri cred). Evit sa ating chestii, oricare ar fi ele (pereti, usi, copacelul din curte, etc).
Mi-am organizat casa in doua zone. Zona contaminata si zona sigura. Zona contaminata este chiar la intrare, in bucatarie, unde am norocul ca am chiuveta fix la intrare. Acolo pastrez rucsacul, haina, incaltamintea, cheile, declaratia pe propria raspundere. Am un cos din plastic in care imi pun absolut toate hainele de suprafata, inclusiv pantalonii. Cate discutii cu prietenii care credeau ca descaltatul si dezbracatul de haina, la intrare este suficient:))))) Daca iti duci pantalonii in casa, zona aceea nu mai e safe. Pana sa-mi intre in reflex "prototolul de intrare" si "protocolul de iesire" (masca, manusi, hainele de suprafata posibil contaminate, declaratia de propria raspundere) imi imaginam ca joc intr-un film si am de urmat un scenariu. Care e printat si e pe usa dulapului, vi-l arat:)
Daca vin de la cumparaturi, pun sacosa in chiuveta si incep decontaminarea. Iau fiecare obiect cumparat si il sterg cu Virkon, de la Marius si il pun apoi la locul lui. Nu cumpar obiecte neambalate (fructe, legume), si daca cumpar, le vars la final in chiuveta si le spal bine-bine cu apa si sapun. (portocalele de exemplu). De ce fac asta? Sa presupunem ca un infectat, asimtomatic sau nu, stranuta sau tuseste in palme, pune mana pe o cutie de ceva, nu-i convine si o pune la loc in raft. Ring a bell? In fine, o sa explic intr-un episod viitor de ce imi iau aceste masuri de precautie care unora li se par exagerate. Pe maine:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu