Cred ca am vazut alt spectacol decat Mada2. Sau mai e o varianta. Omu' e mult mai optimist decat mine. Ceea ce e foarte posibil.
Prima data cand am fost sa vad un spectacol cu blonda, care mi-e prietena de ani buni, eram precisa ca o sa o fac praf. Surprinzator, mi-am dat seama ca e o actrita foarte buna. M-a lasat paf, pe bune. Drept care am incercat sa ajung la fiecare urcare pe scena, fie c-a fost la scoala, fie la spectacole. Aseara a fost "Batranul" lui Gorki.
Am stat langa un carcotas prin excelentza, care in prima ora din piesa a rostit numai cuvintele astea: "au trecut 10-20-... minute din piesa, nu s-a intamplat nimic". Dupa care toata lumea a inceput sa tzipe si sa fuga pe scena. Din cand in cand cate o impuscatura care o facea pe doamna din dreapta mea sa sara de pe scaun si sa ma sperie. Ea, doamna, nu impuscatura.
Piesa a fost pusa in scena de Catrinel Dumitrescu, indiscutabil cu anumite sclipiri de umor care si-au pus amprenta pe cateva gesturi ale actorilor. Dar femeia asta nu a prea reusit sa lege piesa. Personajele parca vorbeau separat, prea putine momente s-a intamplat sa remarc un dialog natural.
Cotimanis mi-a placut rau, are niste fetze si expresii in el... Hossu s-a incurcat si nu si-a folosit mai deloc timbrul special al vocii. In rest n-am remarcat nimic in afara durerii de fund de la cele peste doua ore de stat in primul rand fara nici o posibilitate de plecare sau pauza.
Rolul blondei a fost mic-pitic dar l-a jucat bine, cu exceptia replicii de la final pe care soptit-o numai pentru aia din primul rand. Copiii au fost dulci - cine a vazut piesa stie despre cine vorbesc - si-au mai adus prospetime piesei, in fata calcaielor scoarta-de-copac plimbate pe scena de Hossu.
Gata ca-s rea...
luni, 3 noiembrie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu