Iubirea acului cu gamalie pentru clama de birou

Era odata un ac cu gamalie pe nume Ak. El a zarit pe birou o clama dintr-o alta clasa sociala, superioara lui. Pe cand acul era folosit pentru treburi marunte, ea, clama, tinea intotdeauna impreuna, ca sa nu se rataceasca, foi si documente importante.

Clama il privea de sus pe eroul nostru care avea un cap rotund, lucios si foarte frumos. Dar clama nu il placea asa.

I-a spus poruncitoare: ti-ar sta mai bine cu ceva par pe cap. Acul incerca sa ii indeplineasca cererea : si-a frecat indelung capul de o bucata de panza pana cand a inceput sa intre intr-un fel de vibratie. Nu era vorba atat de iubirea ce o purta clamei cat de faptul ca se electrizase. Se gandi ca asa trebuie sa te simti cand bei prea mult.

Cel putin asa a interpretat el electronii si protonii ce fosneau in jurul lui. A atras astfel cateva scame si chiar sarmulite si un arc de pix uitate pe birou. Avea acum o coafura foarte moderna. Se admira in oglinda, incerca sa se priveasca cu ochii ei si se gandi ca, acum, clama il va placea nespus.

Dar ea vedea doar defecte : esti prea rigid, esti asa drept si lucios. Fii mai flexibil, indoaie-te ca sa imi arati ca te poti schimba. Nu stim cum a procedat acul cu gamalie in noaptea aceea, cert este ca a doua zi era indoit de la mijloc ca un batrin bolnav de reumatism accelerat.

Credeti ca acum clama a fost, in sfarsit, multumita si l-a iubit macar putin pe Ak ? Nu. I se parea ca acul este prea ascutit si deci «oh, atat de patrunzator!». Daca vroia sa stea de vorba cu el ar trebui sa «mai taie din varful acela care o zgaraia numai cand se uita la el».

«Sa luam cazul meu, toti au nevoie de mine si imi fac treaba fara sa fiu asa de ascutita tot timpul», spuse clama din varful teancului de documente extrem de importante pe care le tinea strans - dupa cum ii era menirea. Inca putin ametit de la dansul eletronilor, luptand impotriva durerii de coloana vertebrala, Ak a aruncat in lupta ultimele arme.

Mai precis s-a aruncat pe el insusi de pe birou de mai multe ori, in gol, pana cand varful i s-a tocit in parchetul aflat la o adancime de peste un metru. Gafiind de atatea drumuri, cu experienta repetata a plonjonului inca proaspata in minte, Ak s-a dus sa se faca iubit de clama. Dar ea ii spuse intepata: «imi placeai parca mai mult, inainte!».