A venit primavara si mai ca-ti vine sa cauti in permanenta o terasa, ceva cu soare. Si cum prin centru, pasajul Mecca Villacrosse este singurul loc semi-acoperit unde poti zabovi mai tarziu, in noapte, weekendul acesta acolo am bantuit. Si i-am cautat si povestea. Si mi-a placut... Iat-o:
La intersectia dintre Podul Mogosoaiei (actuala Calea Victoriei) si Strada Lipscani se afla in prima jumatate a secolului al XVIII-lea Hanul Campineanu, proprietar fiind Comandirul de batalion Ioan (Iancu) Campineanu (1798 – 1863). Dupa moartea parintilor sai, el isi vinde partea sa de avere, constând din hanul Campineanu, situat pe podul Mogosoaiei in mahalaua Doamnei, peste drum de casele baronului Stefan Meitani (azi prefectura politiei).
Cumparatori erau Petrache (Petros) Serafim si fratele sau Dr. Ioan Serafim. Petros Serafim fusese dragoman (traducator) pe langa ambasada Frantei la Constantinopol, in 1812 el fusese trimis ca talmaci pe lânga Napoleon Bonaparte, in timpul campaniei sale din Rusia. Dupa infrângere, a avut intentia de a se intoarce la Constantinopol, dar s-a oprit la Bucuresti, unde s-a insurata cu o românca, Maria, cu care a avut cinci fete. Fratele sau, Dr. Ioan Serafim, doctor in medicina la Paris, s-a stabilit si el la Bucuresti, pe lânga fratele sau si s-a distins in lupta contra holerei din 1831.
In 1843, Xavier Villacrosse, un arhitect catalan care isi facuse studiile in Franta si care fusese numit arhitect sef al orasului Bucuresti s-a insurat cu Polixenia fiica dragomanului Petros Serafim. Acesta si-a impartit averea, partea din spre Strada Caraghiorghevici (azi strada Eugen Carada), care cuprindea hanul, fiind data ca zestre fiicei sale Polixenia. Hanul, numit acum hanul Vilacrosse, a functionat ca atare pâna la realizarea pasajului.
Ulterior, partea centrala a terenului din spre podul Mogosoaiei, aflata in fata casei Meitani (actuala prefectura a politiei) a fost vânduta Societatii Filarmonice, care voia sa construiasca aici palatul Filarmonicii. Palatul urma sa aiba la mijloc si o sala de teatru. Proiectul a cazut din cauza opozitiei agentului consular rus. Terenul a fost cumparat de un antreprenor ungur, care a construit aici hotelul "Stadt Pesht" cu 9 camere la etaj, iar la parter cu o cafenea cu "santan".
La sfarsitul secolului, hanul Villacrosse a fost demolat fiind inlocuit cu un ansamblu de cladiri mai moderne. intre aceste cladiri s-au construit pasaje acoperite dupa modelul pasajelor care existau in alte orase din Europa si care incepusera sa apara si in Bucuresti. Deoarece partea centrala era ocupata de Hotelul Pesht, pe care proprietarul a refuzat sa il vânda, pasajul a fost executat cu doua aripi in jurul celor doua laturi ale hotelului.
Pasajul, acoperit cu sticla si in forma de potcoava alungita, proiectat de arhitectul Felix Xenopol, a fost terminat in 1891. El are doua ramuri care pornesc din calea Victoriei, care se unesc inainte de iesirea in strada Eugen Carada. Ramura dinspre strada Lipscani a fost numit pasajul Villacrosse, in amintirea lui Xavier Villacrosse care murise in 1885, iar cel de al doilea pasajul Macca dupa numele lui Mihalache Macca, cumnatul constructorului pasajului.
Pasajul avea menirea de a lega Banca Nationala de cea mai intens circulata artera comerciala din acea vreme. in acelasi timp pasajul avea la parter locuri pentru mici magazine. Pasajul a fost acoperit cu sticla galbuie, dând un aer de intimitate si confort, Pasajul mai avea si un rol pragmatic, de a evita aglomeratia dintre cele doua artere comerciale importane ale Bucurestilor: Calea Victoriei si Strada Lipscani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu