Trilema

Cum naiba sa pierzi niste haine de gala in Romana, la 4.30 dimineata? Scenarii? Cineva? Eu pariez pe un el si o ea si incomoditatea meselor care ziua sunt pline de martisoare:D

Horezu Made in China

Zilele trecute am cunoscut un specialist in vasele de Horezu care mi-a spus ca, la ora actuala, numai patru oameni din Horezu mai respecta reteta traditionala, cea din mosi-stramosi. Trei mosi betivi si o femeie batrana, care nu are copii, deci n-are pe cine sa invete arta olaritului. "Bine - zic - Dar la toate targurile de mesteri din tara exista farfurii, cani, tot felul de obiecte din ceramica, pe care scrie Horezu". "Sunt fabricate in China..." - Whaaaaaaat? Pai la Horezu exista niste "intreprinzatori", cei care au si magazinele de oale din zona. Ei trimit lutul din Romania in China, unde chinezu mic si muncitor face, dupa modele romanesti, ce trebuie sa faca. "De unde crezi tu ca vin miile de farfurii, cani si oale pe care scrie Horezu in conditiile in care satul ala are cativa locuitori mari si lati" - Mda, nu m-am gandit niciodata la asta.

De ce dau oamenii nefericiti vina pe Guvern?

M-a lovit un gand trist: Toti prietenii mei relativ nefericiti, neimpliniti si fara mari bucurii de la viata dau vina pe sistem. C-o fi Guvernul, c-o fi presedintele, cineva trebuie sa fie de vina, niciodata ei.

De exemplu, am un prieten pe care l-a parasit recent iubita. In postarile de pe Facebook nu mai scrie altceva decat "ce nashpa sunt romanii", "in ce tara de rahat traim", "totul e o mizerie". Cand l-am intrebat de cand e asa de negativist, mi-a zis ca dintotdeauna. Eu nu-l stiam asa deloc.

Un alt amic, care tot tuna si fulgera impotriva lui Ponta, este singur, fara job, fara iubita, isi petrece timpul pe Internet si mai iese la cate o bauta cu amicii.

M-am cam plictisit ca oamenii sa dea intotdeauna vina pe altcineva sau altceva atunci cand esueaza...

Tadaaaaaaaaaaaa

Vrea cineva magneti personalizati? Cu fotografia iubitei, pisicii, cainelui, mamei, tatei, personajului preferat din filme sau desene animate?

Comenzi aici

Oameni in autobuz

De cand a dat zapada cea mare merg cu RATB-ul. Acum as putea lua masina, ca e relativ deszapezita (mi-am rupt si lopata iarna asta), dar mi-e frica ca nu-mi mai gasesc locul de parcare cand ma intorc si mi se pare un chin sa gasesti loc de parcare in centru. Asa ca merg cu metroul si RATB-ul. Ma gandesc sa fac asta mai des...

Imi place sa ascult oamenii de langa mine. Probabil ca lor nu le place sa fie ascultati, dar n-am ce le face. Ieri, in autobuz, o femeie la vreo 30 de ani, aranjata, machiata, cu oja la locul ei pe unghii, vorbea cu un "el" la telefon.

"Am fost si azi la doctor, da. Mi-a zis acelasi lucru. Nu e de operat, dar nici bine nu este. As vrea sa stiu daca esti alaturi de mine in treaba asta". Apoi zice el ceva, iar ea raspunde: "Stii foarte bine ca te iubesc dar trec printr-o perioada nasoala si tu esti prea ocupat pentru mine. Ne vedem rar, am nevoie de tine". "Bine, vorbim cand ne vedem atunci".

Atat.

Feminista

Nu-s o feminista. Sau cel putin nu ma cred una. Nu tin coada sus, daca imi place un barbat inseamna ca-mi place si atat. Nu cred ca rolul femeii este sus si al barbatului jos. Insa mi-a placut gluma cu Michelle Obama care se intalneste cu un fost iubit, patron de restaurant. Barack zice: "Uite, daca te maritai cu el, aveai restaurant". Michelle zambeste si raspunde: "Nu dragul meu, daca ma maritam cu el, devenea presedinte". Daca mi-a placut gluma nu inseamna ca-s feminista, nu?

Cum mi-am cumparat cartus de imprimanta in doua ore, pe Mr.Mart

Cand mi s-a terminat cartusul imprimantei - care de obicei isi picura ultima suflare in momente cheie, cand am ceva de lucru si musai de printat - m-am asezat in fata laptopului cautand o varianta rapida si ieftina de gasit altul. Nu aveam niciun chef sa alerg prin oras dupa un centru de reincarcare si nici nu voiam sa dau pe cartus aproape cat am dat pe imprimanta. Si mai era si duminica.

Dupa ceva timp de cautare, am dat peste Mr. Mart, unde am vazut, pentru prima data, ca exista un site unde iti poti posta cererea. Un sistem de licitatie inversa care lipseste altor site-uri de comert online. Adica, cel putin teoretic, tu spui ce ai nevoie si incep ofertele sa curga. Ca un fel de mireasa scoasa la mezat care-si asteapta petitorii. Stabilesti si un orizont de timp, ca deh... orice mireasa nu poate astepta "forever".

Contul mi l-am facut in maxim doua minute, am facut o poza cutiei cartusului vechi si mi-am pus anuntul la "Cereri". Anuntul meu s-a asezat cuminte langa "caut menajera". Am mai frunzarit ceva anunturi si sunt cateva lucruri pe care nu le-am inteles. De exemplu la categoria "animale de companie" era un anunt de genul "Amenajam apartamente,spatii comerciale,birouri,constructi case", formulat un pic aiurea. N-am prea inteles daca, pentru o garsoniera de 30 mp, pentru 2350 de lei, oamenii aia se ofera sa zideasca, zugraveasca, sa-mi puna iri, sa-mi faca instalatiile electrice sau sanitare "de la A la Z", sa-mi puna incalzire prin pardoseala si sa-mi puna si parchet. Wow, ce oferta:)

Apoi am inceput sa ma plimb pe site, atrasa de Magazinul cu puncte sociale. Ce-o fi aia? Iarasi ceva nou... Adica imi promovez anuntul pe retelele sociale si primesc puncte sociale. Cu astea imi promovez anuntul pe site, adica apare mai sus la cautari. Mai am si posibilitatea sa cumpar chestii din Magazinul cu puncte sociale, dar deocamdata nu era niciun produs postat. Puteam sa cumpar puncte sociale, in schimb.

No, cum ma plimbam eu pe site ase, dar si prin casa intre timp, cu diferite treburi gospodaresti de weekend, primesc un mail cum ca as avea o oferta pentru cartusul de imprimanta. Un "cineva" din Bucuresti, se oferea sa-mi dea un cartus original la un pret mult mai mic decat l-as fi putut gasi in magazin sau la reprezentanta. A durat cam o ora. Am luat legatura cu cineva-ul acela si intr-o ora ne-am vazut la metrou, am dat banii, am luat cartusul si... inapoi la treaba. Foarte tare!

Mr Mart

Diseara imi bag nasul in Mr Mart. O noua campanie pe Blogal.

Badea Vasile si badea Gheorge, fata cu medierea

Badea Vasile si badea Gheorghe sunt vecini de vreo 60 de ani. Au copilarit impreuna, s-au jucat in aceeasi tarana, au iubit aceeasi fata - Maria, fata popii din sat, care pana la urma l-a ales pe Vasile si i-a facut si trei copii - au taiat impreuna porcul, inainte de Craciun.

Pe ulita satului, gardul curtii lui badea Vasile era cu un metru mai in fata decat a lui badea Gheorghe. Nu-i bai. Insa intr-o buna zi, badea Gheorghe se uita in hartoagele casei si afla ca terenul lui a fost "mancat" cu un doi metri, pe toata adancimea curtii, atunci cand badea Vasile si-a tras gardul.

S-o dus la vecinul si prietenul sau si i-a zis: "Bade, sa-ti muti gardu' ca io vreau pamantu'napoi". Badea Vasile se uita chioras la el, si cum taman luase o gura de rachie, se rasteste la Gheorghe: "Nu mut neica nimic, e pamantu' meu de ani de zile". "Bade, ne omoram sau merem la judecata?" "La judecata sa fie, ca am copiii mari".

Zis si facut. S-au imbracat in straie de sarbatoare, si-au pus suba aia buna, din pod scoasa, si au purces spre oras, mai pe jos, mai cu rata. La judecata intra in hol si dau cu nasul de o fatuca plapanda si creata, cu ochii mari si albastri. Nedumeriti ca nu stiau incotro s-o apuce, in cladirea mare si rece, cei doi s-au indreptat sovaitor spre fata.

"Nu va suparati, vrem sa ne judecam, unde facem asta?" Fata se uita zambind la ei si zice: "Da ce-ati patit?". "Poi si-a facut gardu' cu doi metri in terenu' meu", zice Gheorghe. Fata intreaba: "Bade, stii cat dureaza un proces? Stii cate drumuri trebuie sa faci la oras? Stii cat costa un avocat?" "Poi... nu stim doamna, de unde sa stim?".

Mihaela Popescu, mediator, caci asta era fata creata cu ochi albastri, zice: "Eu sunt mediator. Nu vreti sa rezolvam asta fara judecata?" "Apai cum?", se scarpina in cap badea Vasile.

S-a uitat fata in acte si a vazut ca terenul a fost impartit gresit de la inceput. Initial, cele doua proprietati au fost una singura, iar cumparatorii au realizat dezmembrarea dupa o intelegere initiala, in care limita de hotar era identificata de amplasarea unei fantani, limita de care nu s-a tinut cont la momentul dezmembrarii, expertul topo-cadastral numit initial in vederea intabularii proprietatilor tinand cont de impartirea in suprafete egale si fara sa aiba in vedere criteriul invocat de cumparatori (si anume fantana).

Astfel, Gheorghe avea reprezentarea ca limita de proprietate se afla pe fantana descrisa anterior, dat fiind faptul ca acesta cumparase de la fostii proprietari, fiind informat de aceasta limita, in timp ce Vasile, in momentul in care a construit gardul despartitor, a tinut cont de continutul din documente.

De aici diferenta disputata de cei doi vecini. "Ati inteles cum vine treaba?", zice Mihaela. "Cam da, si acu' ce facem?". "Pai corect ar fi ca badea Vasile sa cumpere de la badea Gheorghe terenul si gardul ramane la locul lui. Asa primeste si badea Gheorghe ceva, iar badea Vasile nu-si mai muta gardul si ramane cu terenul. Si va salvati si prietenia. Chiar vreti sa va certati de la un gard?", le explica mediatorul.

(Foto: Antena 1) Cei doi se uita unu' la altu', se uita la fata, se mai uita o data unu' la altu' si zic... "apai... asa facem".

Si uite asa, fata creata cu ochii albastri care s-a nimerit a fi in holul judecatoriei a salvat prietenia a doi barbati care au continuat sa se cinsteasca seara cu cate un pahar de vin, la gura sobei.

Si uite asa, medierea a salvat timp, bani si prietenia unor oameni.

Margaret Thatcher

Am o pisica. Ca toate femeile singure si putin sarite de pe fix. Prietenii imi zic "mai bine faceai un copil". Le raspund ca "un copil nu sta singur cu zilele, cand plec eu in delegatii". De fapt, nu de asta n-am facut copil, ci pentru ca nu sunt suficient de responsabila.

Intre noi fie vorba, nici pentru o pisica nu cred ca sunt responsabila, dar n-am avut ce face. Am primit un mail cu poza ei in care scria ca daca n-o vrea nimeni, ajunge pe strada. Cum sa n-o vreau?:) Uitati-va la fatza ei:)

Cert este ca am nimerit pisica perfecta: nu ma bate la cap, nu vrea atentie, nu strica, nu se suie mai sus de spataru, fotoliului, nu face unde nu trebuie, sta cuminte si doarme toata ziua. Dar nici nu ma lasa sa o mangai prea des. Numai cand are ea chef. Daca stiti vreun motan pentru ea, dati-mi de stire. Ii caut sot pentru cand o intra in calduri:) British Shorthair Silver Tabby Blotched se cheama rasa, mi-au trebuit vreo doua zile sa tin minte:)

sase, ma apuc de scris - azi, despre Alex Puica

Am pus pariu cu Branea ca in doua luni ajung la PR 3. Asta inseamna ca ma veti suporta scriind ce-mi trece prin cap.
Azi am aflat si eu cu surprindere ca tanarul caruia i-am dat un "like" pe FB pentru ca voia sa se insoare si numai asa putea sa-si impresioneze viitorii socrii pentru a fi de acord, este, de fapt, o himera.

Omu' a adunat 100.000 de like-uri, a aparut prin ziare, l-au promovat vedete, a fost sheruit in draci pe FB. Cand colo, ce sa vezi? Un exemplu perfect de marketing viral.

ProTV-ul si-a facut reclama la un nou serial, iar Alex Puica este, de fapt, personajul din film. Multa lume l-a injurat, si-a retras "like-urile" - acum nu mai conteaza, pe bune - pe mine m-a umplut de admiratie campania Pro-ului. Acum, din 100.000 de like-uri, a scazut la 80.000:)

Unul dintre exemplele perfecte de campanii online care ajung sa sparga audienta. Mai tineti minte girafa care a umplut, la fel FB-ul, acum cateva luni? Cine nu stia raspunsul la o ghicitoare, trebuia sa-si puna o poza cu o girafa la profil. Uite asa, wall-ul meu s-a umplut de girafe in trei zile. A fost simpatic. Mi-a placut.

PS Am dat acu de unu' pe care il cheama Vreau Sa Ma Insor, tot pe Facebook. Oare mai pune cineva botul?