Azi am avut palpitatii, dupa ce am primit raspunsul sefei mele. Dupa doua scrisori medicale (medicul meu de familie si medicina muncii, Gral Medical) in care ii este recomandat sa ma lase sa lucrez de acasa. Imi scrie ca nu ma va lasa sa lucrez de acasa, pentru ca atributiile din fisa postului meu nu permit, din punct de vedere tehnic, telemunca. Asta in conditiile in care am din 2018 aprobata o cerere de telemunca, 10 zile pe luna, in conditiile in care atributiile din fisa postului "permit" acest lucru. Si imi mai scrie ca ai mei colegi pastreaza o "distanta rezonabila" fata de mine, in conditiile in care i-am povestit despre episodul in care unul dintre colegi a deschis brusc usa sa ma sperie, atunci cand treceam la jumatate de metru de usa lui. Stiam ca nu va crede si am rugat-o sa se uite pe imaginile video, pentru ca acel culoar este supravegheat. Solutia ar fi atat de simpla daca ar vrea... nici macar nu presupune detasarea in alta redactie, doar atribuirea altor sarcini. Munca mea o poate face unul dintre colegii de la etaj, care iti termina treaba mult mai devreme decat noi. Sper sa trec cu bine peste asta.
PS Am vorti cu o prietena din Suceava. Verii ei sunt medici in spital, la ATI, se intreba care va muri primul. Vara-sa, medic si ea, e intubata de o zi. Matusi-sa a murit luni, a ingropat-o marti doar ea, cu popa si groparii, sotul ei e actor, teatrul l-a bagat in somaj, nu mai au bani. Nici nu ma pot gandi ce-i in sufletul ei. Imi povestea ca azi a plans toata ziua si ca isi doreste sa dea timpul inapoi pana asta vara, cand eram in Micul Golf din 2 Mai si beam bere impreuna. Dupa ce am vorbit cu Diana mi-am dat seama ca nu am dreptul sa ma plang.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu