A doua zi

Nu stiu cat ma tine sa scriu in fiecare zi avand in vedere ca ajungem tarziu acasa si suntem mai mult decat frantzi de oboseala. Prima zi a debutat glorios pe la zece jumate, cafea pana pe la 12 si un drum la supermarketul de cartier, care e aproape cat Carrefour Orhideea la noi. Dupa doua ore, un cos plin de mancare si vreo 50 de euro in minus (sper sa-mi ajunga mancarea cel putin o saptamana), am ajuns acasa cu totul felul de fitze cum ar fi icre negre si trufe cu whisky (sunt delicioase). Aaaaaa, si au bidoane de trei litri de lapte si sirop de menta, am decis, ma simt ca acasa (in casa, ce-i drept). Cartierul in care stam are niste cladiri superbe, vechi, frumoase si curate, si mor dupa homelesii de la coltul strazii. Sunt vreo cinci-sase, cu patru pisici si cinci caini, care nu te lasa sa te apropii de ei. Promit sa descarc poze si sa fac galerie. Adevarul este ca vagabonzii Parisului au un farmec al lor. Am vazut patru azi, trei dintre ei zambeau sau cantau.

Am ajuns la Arcul de Triumf si am luat Champs Elysee la picior. Am intrat in vreo doua galerii comerciale, dar nimic interesant. Prostioare "made in China". Am baut si o cafea, pe una dintre terasele de acolo, numai ca nu am avut loc afara si am sfarsit prin a sta la o masa inghesuita intre buda si bucatarie, cu un perete scorojit in fata. A fost o pauza buna, oricum.

Am pozat in draci roata mare si beculetele din copaci, pentru ca se facuse deja seara. In capat e Luvrul cu gradinile sale, unde era un nene pe post de statuie vie. Adica era vopsit pe fata cu auriu si statea nemiscat. Sub el scria "Donnez d'argent pour restauration". Misto joc de cuvinte. Restauration in franceza inseamna restaurare dar si afacere cu restaurante. Cand m-am apropiat sa-i las in cos ceva maruntis, a scos un sunet ciudat, ceva intre pupatura si mieunat de pisica.

Apoi am intrat val vartej in Luvru, cautand metroul si ne-am poticnit intr-un magazinas de chestii pseudo-indiene, de unde am plecat cu betigase cu scortisoara si mirositoare cu usb. Si ceai cu scortisoara si ulei aromat de mandarine rosii si... nu mai stiu ce. Am uitat: la roata am mancat castane coapte, cumparate de la un tigan de-al nostru. Cu care n-am vorbit in romaneste ca mi-era ca nu mai scap de el si de puradeii care ii tineau tava cu castane.

Revenind la Luvru... piramida din sticla e enorma si tare frumoasa. Adevarul e ca n-as da nimic pentru cladirile de aici. Desi deocamdata nu am dat de farmecul din povesti. Mai cautam si maine... Bon nuit!