Jurnal de corona (14)

 
Pentru actorii care se bocesc pe Facebook ca le omoara autoritatile cultura. De ce nu veniti si cu solutii concrete in afara de "sa iesim in strada"? De exemplu: 

- cum poti aerisi eficient o sala de teatru fara ferestre?

- cum poti impiedica contaminarea actorilor de pe scena, ca doar n-or juca cu masca?

- cum poti impiedica spectatorii sa-si dea jos masca, odata cu inceperea spectacolului?

- cum poti dezinfecta o sala de teatru, holuri, toaletele, inainte si dupa fiecare spectacol? Un nebulizator pentru 300 mp costa in jur de 10.000 de euro. 

Asta daca oamenii de cultura cred in Covid 19. Daca nu cred, degeaba discutam. 

Jurnal de corona (13)

N-am mai scris demult. Pentru ca mi se aproba telemunca, in fiecare luna, lucrez de acasa, sunt mai linistita si mai echilibrata decat la inceput, poate fix din acest motiv. Stiu ca fac tot ce pot face pentru a ma feri, iar daca mergeam la munca, inconjurata de oameni care nu cred in Covid 19, as fi fost supusa la mai multe riscuri. Chiar am fost la mare cu autorulota, mi-am facut testul cand m-am intors si sunt ok. In continuare evit iesirile din casa, dezinfectez orice lucru cumparat, port masca interior-exterior, de cate ori ies din casa, ma spal pe maini foarte des si incerc sa nu ma apropii de oameni mai mult de doi metri. Oamenii cu care interactionez des s-au obisnuit sa tipe cand vorbesc cu mine :))))) M-am reapucat sa scriu pentru ca Romania a depasit 1.000 de cazuri/zi, oamenii sunt din ce in ce mai inraiti, mai neincrezatori in autoritati, nu asculta si nici nu-i pedepseste nimeni. As vrea sa sintetizez un pic greselile autoritatilor si ale romanilor. Pentru ca unii dau vina pe ceilalti fara sa se uite in propria lor curte.

AUTORITATI
- Nu am vazut o comunicare mai proasta si mai haotica intr-o perioada de criza. Balbaieli despre paturile ATI, nu stie stanga ce zice dreapta (ministrul de Interne Vela intr-o pasa halucinanta de declaratii cu Afarat, aflat la doi pasi de el), contraziceri in lant, premierul apare fara masca, presedintele apare fara masca si apoi le cer oamenilor sa poarte masca. Nicio intentie de a contracara inteligent campania anti-Covid. Dar nici macar una. Eu in locul lor as fi angajat firme de comunicare de gherila, care sa actioneze cu preponderenta pe online. As fi facut niste clipuri lacrimogene cu oameni care nu cred in Covid si apoi isi ingroapa parintii pentru ca ei sunt asimtomatici, iar parintii sunt vulnerabili. As fi mers foarte mult pe ideea "Esti prost si nu vrei sa te protejezi? Protejeaza-i pe cei pe care ii iubesti".
- Nebunia a inceput trei luni. Am stat ca prostii in casa si am ascultat tot ce ati zis timp de doua luni ca sa va dam timp sa va pregatiti. Sa angajati la DSP-uri, sa investiti in paturi ATI, sa puneti la cale metode de supraveghere a personalului medical care nu respecta protectia. Stiu ca un infectionist nu se formeaza in doua luni, dar ati fi putut pregati rezidenti care sa faca eficient ce zic infectionistii. De exemplu, culegerea datelor pentru anchetele epidemiologice poate fi facuta si de rezidenti, centralizarea rezultatelor de un analist, iar abia analizarea datelor de un specialist. DSP-urile se plang ca nu au medici suficienti. Pe de alta parte, modul de testare este aberant. Nu te testeaza decat daca ai minim trei simptome controlabile sau daca esti contact direct cu un infectat. Adica daca te doare capul, nu ai gust, miros si ai diaree, pa testare.
- Am vorbit cu medici care imi spun ca nu toata lumea in spital poarta masca. Cum naiba? Fix acolo unde e nevoie cel mai mult? Am vazut magazine de cartier unde vanzatoarea poarta masca pe barbie si lasa si oameni fara masca sa intre. Nu exista controale la fazele astea? Pe de alta parte cum de vanzatoarele magazinelor de cartier, care respecta prea putin regula cu masca, care pun mana pe bani fara manusi si n-am vazut pe una sa se dezinfecteze, nu s-au imbolnavit deja?
- Ati introdus masuri restrictive dure la inceput, fara sa pregatiti populatia pentru masuri de durata. Toata lumea spunea ca pana nu se face vaccinul, ca trebui sa traim cu Covid 19. Voi nu, si nu, ati inchis economia pana cand ati fost fortati sa o redeschideti. De romanii care voiau in concedii. In loc sa pregatiti oamenii pentru masca-spalat pe maini-distantare sociala, ati dat drumul la restrictii pana am explodat.

ROMANI

- Fratilor, ati stat inchisi in casa doua luni, dupa care ati luat-o razna, toate frustrarile acumulate in doua luni de autoizolare - vorba vine, ca si atunci erau oameni in magazine si destepti care cumparau de pe Olx o geanta galbena de Glovo si se plimbau unde voiau.

- Tot mai multa lume aud cu texte de genul "stii tu pe cineva bolnav de Covid"? Si daca le zic ca am avut un prieten, 45 de ani, fara nicio alta boala, sanatos tun, maxim preocupat de sport si mancare sanatoasa, care a murit in doua saptamani de Covid, imi rad in nas. 

- Cum sa mergi la mare pe plaje supraaglomerate si apoi sa tipi ca te pun sa semnezi declaratie pe proprie raspundere ca nu-ti trimiti copilul la scoala bolnav? Oricum nu ar trebui sa-ti trimiti copilul la scoala bolnav, cu sau fara declaratie. 

Jurnal de corona (12)

Cum sa explic oamenilor frustrati de restrictii ca pentru mine statul in casa e ceva normal? In casa am tot ce-mi trebuie, nu ma plictisesc niciodata cu mine insumi, atelierul este in aceeasi curte, am o pisica si un caine care ma suporta, ma inteleg si ma iubesc. Cunosc oameni in pragul depresiei sau chiar depresivi pentru ca stau inchisi in casa, pentru ca nu se vad cu oameni. Acestia sustin ca sunt "animale senzoriale", vor sa simta oameni, sa miroasa oameni. Cunosc oameni care nu au iesit efectiv din casa in ultimele doua luni. Ipohondrii. Acestia sustin ca isi iau "toate precautiile" si atat, Cum sa nu te vada soarele, lumina? Pe 15 mai, odata cu ridicarea starii de urgenta, cred ca nu ar trebui sa se schimbe multe lucruri. In continuare ar trebui si stam in casa cat mai mult, sa iesim doar cand avem neaparata nevoie de ceva, sa purtam masca, sa ne spalam foarte des pe maini si sa nu punem sub nicio forma mana nespalata proaspat pe fatza. Eu lucrurile astea le voi face in continuare. Tare mi-as dori sa-mi aprobe in continuare telemunca, pentru marele Consiliu de administratie a facut-o doar pana la ridicarea starii de urgenta. Iar comorbiditatile mele clar nu se vindeca pana atunci.

Jurnal de corona (11)

Suntem specia adaptabila la orice. Noi, oamenii. Am dovedit, de-a lungul timpului, ca putem obtine orice, prin orice mijloc, calcand in picioare tot ce se poate pentru a ne atinge scopul. Am am fost pedepsiti si trimisi sa stam inchisi in casa, pentru a ne gandi la ce am facut. Precum un copil razgaiat, multi dintre noi am vrut doar afara, la joaca, gandindu-ne ca am fost cumva nedreptatiti. Asteptam ca usa sa se deschida si sa dam buzna afara, fara sa ne gandim la consecinte.

Planeta draga, eu iti cer iertare. Am distrus popoare, habitate, ape, continente intregi, specii de animale, pentru a fi mai puternici. Pentru a avea. Te-am dezamagit, ne-ai oferit un camin, hrana, locuri in care sa ne relaxam, sa evoluam, iar noi ti-am adus pe cap drujbe, poluare, exterminare. Ti-am taiat copacii ca sa ne facem dulapuri pentru haine.

Suntem specia care a inventat medicina, care a descoperit focul, lumina si iubirea. Nu am pus pret pe ele. Ne-am legat la ochi. Ne-am pieptanat in timp ce planeta ardea. Acum platim pretul. Problema este ca-l platim la gramada, si cei care merita si cei care nu.

Jurnal de corona (10)

La o luna de cand am facut prima cerere pentru telemunca, din cauza problemelor mele de sanatate, la 23 aprilie mi-a fost aprobata, pana la ridicarea starii de urgenta. In aceeasi zi a iesit si presedintele, lasand sa se inteleaga ca starea de urgenta valabila pana la 15 mai nu va fi prelungita, dar mare parte din restrictii va ramane. Cu alte cuvinte, tzeapa. Teoretic, din 15 mai voi fi obligata sa merg la munca, in conditiile in care cladirea se va umple de oameni, potential asimptomatici mergand pe culoarele lungi si fara nicio aerisire si folosind aceleasi grupuri sanitare jegoase. Am incercat sa-i explic sefei mele ca nu este bine sa se imbolnaveasca nimeni, dar raspunsul a fost ceva de genul "lasa ca mai slabim daca ne imbolnavim". M-a cam lasat fara replica.

Jurnal de corona (9)

Sa presupunem ca ma infectez - v-am zis ca m-am facut verde la par? e oribil:)))))) - si imi creste temperatura brusc. Cum pot sa conving un medic ca temperatura mea in mod normal e 35, deci la un 37-38 as avea temperatura mare? Am intrebat un amic medica ce inseamna daca am temperatura asa de mica si mi-a zis "esti aproape vie". Avand in vedere ca e prima data cand posed un termometru in casa, in afara de copilarie, cand avea maicamea, chiar am avut un mic soc. Ca sa nu mai vorbim ca mi-am cumparat pulsoximetru si am o medie de 95 saturatia de oxigen in sange. Normal este intre 91 si 100, dar ... de ce 95? Oricum e prima oara in viata mea cand m-am disciplinat sa ma monitorizez. Temperatura, tensiunea, oxigenul din sange si glicemia in ficare zi.

Jurnal de corona (8)

Am terminat o tura de o saptamana la munca, sper sa fiu ok, Colac peste pupaza, mi s-a umflat o masea si noroc ca am gasit antibiotic fara reteta la o farmacie non-stop de pe Mihalache, ca altfel nu stiu ce ma faceam. Cabinete stomatologice de urgenta sunt in spitale si nu ma duc acolo nici sa mor:)))) Si m-am tuns. Nu mai suportam sa-mi intre fire de par in ochi sau sa ma gadile pe fata si sa nu pot sa le dau la o parte sau sa ma scarpin. Si ma bucur ca am terminat dulapiorul, o sa ma apuc de noptiera.

Jurnal de corona (7)

Frica de moarte.

Este principala slabiciune a fiintei umane. Si tocmai de aceea fiinta umana este atat de usor de manipulat, de mintit, de dusa de capastru si de convins, atunci cand butonul principal care se apasa, din nou si din nou si din nou, prin toate mijloacele, este obsesia asta a mortii ca amenintare. Nu vrem sa murim prea repede. Sau, daca se poate, am vrea sa nu murim deloc.

Jurnal de corona (6)

Sunt siderata! Cum e posibil ca tu, redactor la o agentie de presa, jurnalist, om cu cap si facultate, teoretic, sa nu stii cum se transmite acest virus? Sa nu stii ca acea distanta de doi metri nu este necesara numai in cazul in care vreun potential infectat stranuta sau tuseste spre tine. Este vorba SI despre difuzia acelor stropi fini de saliva atunci cand cineva vorbeste cu tine. Sunt atatea imagini care scot in eviden

ta aceste lucruri. Azi noapte, la agentie, in timp ce ma spalam pe maini, vine o fata creata si blonda care arata de parca ar fi fost trezita din somn, cu o butelcuta de sapun intr-o mana, care dadea sa intre la buda. Atat de tare m-a speriat, ca stiam ca sunt singura in zona aia si imi dezinfectez toaleta in fiecare seara cand ajung la munca, incat am pus mana pe butelcuta mea de clor si am indreptat-o catre ea.

Ne-a busit rasul pe amandoua, dar pastra distanta deocamdata. La un moment dat zice "sa pastram distanta` si in timp ce zice asta, trece spre wc-uri la maxim 10 centimetri de mine. Fara masca, fara manusi, vorbind cu capul spre mine. Am fost atat de socata incat mi-am pus manusile, am luat butelcuta mea de clor si telefonul si am fugit in birou.Am intrebat-o la ce redactie lucreaza, si mi-a zis "la externe, tu?" "la monitorizare".  Fuck! Acum va trebuie sa-mi dezinfectez toaleta de fiecare data cand merg. Si sa nu uit sa-mi pun masca. Sa sper ca niciuna dintre alea 600 de particule de saliva nu a ajuns la mine in nas/ochi/gura?  Ah! Si aseara, acel recipient pentru dezinfectant a ramas pe masa din hol, pentru prima data de cand a inceput nebunia. Pentru ca era gol.

Jurnal de corona (5)

Dupa toate discutiile de saptamana trecuta, cu sefa mea, in care o rugam sa ma lase sa lucrez de acasa pentru ca medicul mi-a spus ca daca ma imbolnavesc, mor, azi noapte am gasit un plic pe birou, pe care scria "pentru Madalina", in care era o carpa roz si doua perechi de manusi din latex. Asta este protectia oferita de angajatorul meu. :) Azi noapte am muncit din nou peste opt ore fara pauza. Daca mai aud pe cineva ca "aia de la stat iau lefuri mari si nu fac nimic" il strang de gat in gand. Acel lucru e valabil doar pentru sefi.

Jurnal de corona (4)

Azi am avut palpitatii, dupa ce am primit raspunsul sefei mele. Dupa doua scrisori medicale (medicul meu de familie si medicina muncii, Gral Medical) in care ii este recomandat sa ma lase sa lucrez de acasa. Imi scrie ca nu ma va lasa sa lucrez de acasa, pentru ca atributiile din fisa postului meu nu permit, din punct de vedere tehnic, telemunca. Asta in conditiile in care am din 2018 aprobata o cerere de telemunca, 10 zile pe luna, in conditiile in care atributiile din fisa postului "permit" acest lucru. Si imi mai scrie ca ai mei colegi pastreaza o "distanta rezonabila" fata de mine, in conditiile in care  i-am povestit despre episodul in care unul dintre colegi a deschis brusc usa sa ma sperie, atunci cand treceam la jumatate de metru de usa lui. Stiam ca nu va crede si am rugat-o sa se uite pe imaginile video, pentru ca acel culoar este supravegheat. Solutia ar fi atat de simpla daca ar vrea... nici macar nu presupune detasarea in alta redactie, doar atribuirea altor sarcini. Munca mea o poate face unul dintre colegii de la etaj, care iti termina treaba mult mai devreme decat noi. Sper sa trec cu bine peste asta.

PS Am vorti cu o prietena din Suceava. Verii ei sunt medici in spital, la ATI, se intreba care va muri primul. Vara-sa, medic si ea, e intubata de o zi. Matusi-sa a murit luni, a ingropat-o marti doar ea, cu popa si groparii, sotul ei e actor, teatrul l-a bagat in somaj, nu mai au bani. Nici nu ma pot gandi ce-i in sufletul ei. Imi povestea ca azi a plans toata ziua si ca isi doreste sa dea timpul inapoi pana asta vara, cand eram in Micul Golf din 2 Mai si beam bere impreuna. Dupa ce am vorbit cu Diana mi-am dat seama ca nu am dreptul sa ma plang.

Jurnal de corona (3)

Azi mi-as dori sa plec in Portugalia cu Bria Talbot. dar probabil va ramane la stadiul de vis, avand in vedere ca indiferent ce s-ar intampla, nu pot pleca nicaieri mai mult de o saptamana. Pentru ca asa lucrez. O saptamana de noapte, o saptamana libera, saptamana incepand duminica noapte si terminandu-se vineri noapte. Fara concedii reale, doar pe hartie.

Cum te-ai simti sa-ti zica un coleg de munca "Ce-i Madalina, mai vrei sa traiesti mult?". Sau sa se gandeasca ca e o gluma buna sa deschida brusc usa si sa te sperie cand tu treci la mai putin de un metru de usa lui? Cum te-ai simti cand iti zice medicul `ai diabet si hipertensiune, daca te imbolnavesti, e putin probabil sa faci o forma usoara de coronavirus, probabil vei muri`? Sau sefa ta, in momentul in care ii spui `am diabet si hipertensiune arteriala, doua dintre cele mai grave comorbiditati in combinatie cu COVID 19, te rog fa cumva sa lucrez de acasa, ca sunt o gramada care lucreaza acasa zilele astea` sa-mi raspunda `nu se poate, si eu am bronsita`. Cum te-ai simti daca medicul de familie si medicul de medicina muncii ii trimit scrisori ca sunt o categorie vulnerabila si ca recomanda lucru de acasa si sefa ta nici macar sa nu raspunda, la 48 de ore de la trimiterea scrisorilor medicale? Nu stiu, oare unii oameni si-au pierdut umanitatea, empatia? Pentru ca ar fi atat de simplu sa reorganizeze putin redactia si sa pot face ceva de acasa, stiri online, pentru site, rapoarte, solutii sunt, numai sa vrei. Mi-e teama ca stau inchisa in casa degeaba, va veni duminica cand voi respira acelasi aer cu oameni tineri, posibil asimptomatici. Si nu am ce sa fac. Ufffffffff, vorba unui prieten: Viata e frumos, dar greu. Si cand mai vad stiri cu ce e prin spitale....

Jurnal de corona (2)

Azi am dormit cam prost, adica am adormit pe la unu, m-am trezit la patru, m-am uitat la Arrow pana pe la opt si am mai dormit pana la zece. Complicat cu reglatul somnului din tura de noapte, luni-marti o sa-mi iasa sa dorm normal. Am stat un pic pe Facebook, apoi m-am apucat sa-i scriu Dianei documentul cu instructiuni. Am curatat litiera pisicii, m-am tuns, am spalat inca o data pe jos si clante/intrerupatoare/sanitare. Totul pe Vivaldi. Uns a mers:) O sa ies cu Cara in curte acum, sa-si faca nevoile si apoi sa spal cu clor curtea. Si ar trebui sa mai gatesc ceva dar... iar spanac cu piept de pui? :))))

Jurnal de corona (1)

Cam tarziu m-am trezit, ca a inceput nebunia de vreo luna deja, dar ma scot cu "mai bine mai tarziu decat niciodata". Si nu m-am apucat sa scriu pe blog pentru cineva anume, ci doar pentru mine. Sau pentru prietenii care vor citi daca mor. Vorbeam cu o prietena care lucreaza in TVR si ziceam ca "cine va iesi intreg la cap din perioada asta inseamna ca are un psihic beton". Multi dintre noi suntem speriati, care pentru ca suntem singuri pe lume (akka eu), care ca au responsabilitati si se gandesc ca sunt asimptomatici si ii imbolnavesc pe cei batrani si vulnerabili. Or mai fi motive de sperietura, dar nu asta e scopul, nu? Scopul e sa ramanem intregi la minte. O sa incep prin a povesti cum mi-am reorganizat viata, casa si obiceiurile. Cand nu sunt obligata sa ma duc in redactie, ma trezesc, bag un ho'oponopono (chiar face bine la echilibru, parol) imi beau cafeaua si apoi intru in atelier si ma apuc sa fac masti. Zuzamuza Atelier facea haine pana nu demult. Si pentru ca pentru Femei la Matasari, festivalul care mi-e cel mai drag, am luat tone de materiale din bumbac colorat care urma sa fie transformat in fuste colorate si simpatice, am inceput sa fac masti din el. Cu Izabela Mandoiu si cu Ana de la Colorana, am facut o pagina de Facebook unde postam mastile pe care reusim sa le facem. In paralel, facem masti din tifon pe care le dam politistilor, jandarmilor, oamenilor care nu au si ne ies in cale. Nu prea apucam sa facem stoc, cred ca mai multe le dam decat le vindem. Dar macar avem sentimentul ca facem ceva si nu stam toata ziua pe Facebook sa ne lamentam, iar mastile alea te impiedica sa pui mana la nas/gura cand nu esti spalat pe maini, nu te apara de niciun corona. Deci imi petrec timpul in atelier, pe muzica de Mozart sau Metallica, depinde de chef. Intru cu manusi, ma dezbrac si descalt la intrare, arunc manusile, ma spal pe maini bine-bine, sterg cu dezinfectant pentru ustensile chirurgicale clante, intrerupatoare, wc-ul, chiuveta, lucrurile pe care pun mana des. Lucrez, cand plec imi pun manusi, ma incalt, ma imbrac si ma duc acasa. (casa si atelierul sunt in aceeasi curte, usile de acces sunt despartite de 8 metri cred). Evit sa ating chestii, oricare ar fi ele (pereti, usi, copacelul din curte, etc).

Mi-am organizat casa in doua zone. Zona contaminata si zona sigura. Zona contaminata este chiar la intrare, in bucatarie, unde am norocul ca am chiuveta fix la intrare. Acolo pastrez rucsacul, haina, incaltamintea, cheile, declaratia pe propria raspundere. Am un cos din plastic in care imi pun absolut toate hainele de suprafata, inclusiv pantalonii. Cate discutii cu prietenii care credeau ca descaltatul si dezbracatul de haina, la intrare este suficient:))))) Daca iti duci pantalonii in casa, zona aceea nu mai e safe. Pana sa-mi intre in reflex "prototolul de intrare" si "protocolul de iesire" (masca, manusi, hainele de suprafata posibil contaminate, declaratia de propria raspundere) imi imaginam ca joc intr-un film si am de urmat un scenariu. Care e printat si e pe usa dulapului, vi-l arat:)

Daca vin de la cumparaturi, pun sacosa in chiuveta si incep decontaminarea. Iau fiecare obiect cumparat si il sterg cu Virkon, de la Marius si il pun apoi la locul lui. Nu cumpar obiecte neambalate (fructe, legume), si daca cumpar, le vars la final in chiuveta si le spal bine-bine cu apa si sapun. (portocalele de exemplu). De ce fac asta? Sa presupunem ca un infectat, asimtomatic sau nu, stranuta sau tuseste in palme, pune mana pe o cutie de ceva, nu-i convine si o pune la loc in raft. Ring a bell? In fine, o sa explic intr-un episod viitor de ce imi iau aceste masuri de precautie care unora li se par exagerate. Pe maine:)